ACTUL III
Ce regret cel mai mult…
La un moment dat, acum vreun an am făcut o listă cu lucrurile pe care le regretam din ultimii 2 ani… Mi-am dat seama că majoritatea începau cu “mă bucur că nu am renunţat la timp să…”. Spunându-i asta asistentei mele, mi-a spus: “Nu-ţi dai seama că \asta e extraordinar? Sunt atâţia oameni care regretă lucruri pe care nu au avut îndrăzneala să le facă, dar tu regreţi tocmai faptul că ai făcut prea multe. Nu cred că e cazul să-ţi pară rău de asta” şi, gândindu-mă o vreme, mi-am dat seama că… are dreptate! Atunci când vei muri, ce îţi doreşti să fi regretat? Lucrurile pe care nu ai îndrăznit să le faci, sau lucrurile pe care ai încercat să le faci, dar nu ţi-au reuşit?
Dacă ar fi să regret ceva, ar fi faptul că nu am luat şi aplicat anumite decizii mai devreme, pierzând astfel oportunităţi de care trebuia să mă folosesc, raportându-mă la ceea ce declarasem că îmi doresc…
Regret că atunci când au fost anumite persoane care mi-au spus că greşesc, nu le-am acordat atenţie, ci am insistat să fac eu propriile mele greşeli din care să învăţ. Mai regret multe lucruri, dacă vrei să mă cunoşti dincolo de CV-ul străluctor (de gol în a reflecta cine sunt eu cu adevărat), te invit să o faci accesând prezentarea powerpoint de la www…. (în format powerpoint are şi sunet) sau la sau în numărul din iunie al “PA”. Sunt convins că vei reuşi să foloseşti unele din acele lucruri pe care le-am învăţat şi eu, înainte de a te lovi şi tu de unele din ele în viaţă… Te invit, de asemenea, si să accesezi prezentarea .
Regret că nu te-am sărutat imediat ce ţi-am spus că te iubesc, pentru că îmi doream atât de mult să o fac… iată un lucru pe care regret că nu l-am făcut… pentru că am socotit mai important să respect ceea ce tu conştient mi-ai cerut, fără să ţii cont că amândoi eram într-o stare foarte emoţională…
Regret că am lăsat atâta timp să treacă până să îţi scriu şi că nu mia-m făcut timp cât o ajutam pe mama să renoveze apartamentul (care a durat de când m-am întors de la Bucureşti, până acum o săptămână)…
Regret că nu am petrecut mai mult timp împreună… Îmi pare atât de rău că, deşi mi-aş fi dorit să vin în seara aceea la karaoke, când m-ai întrebat de ce nu vin şi eu cu voi… Aş fi suportat fumul acela şi localul ştiind că erai şi tu acolo… Dar nu am vrut ca tu să-ţi dai seama de ceea ce simţeam pentru tine… cel puţin, nu înainte să mă achit de datoria profesională pe care eram convins că nu aş fi avut cum să o mai fac dacă îţi dădeai seama ce simţeam de fapt. Pe măsură ce îmi spuneai despre mine, îmi dădeam seama că emoţiile pe care le trăiam deveneau tot mai puternice… şi încercam să le ascund, aşa cum faci şi tu… te ascunzi pe tine, cea care nu îţi dai voie să fii, pentru că ţi-e teamă ca ceilaţi să nu-şi dea seama… (cât de minunată eşti)
Regret că nu mi-am dat seama mai devreme că cine eşti reflectă atâta frumuseţe, încât trebuie să mă abţin să nu plâng când mă gândesc la asta… Regret că nu ţi-am spus, Simona, că poate eu aş putea să fiu aproape de acel “cavaler în armură strălucitoare” pe care ţi-l doreşti… dacă ai dechide ochii şi ai îndrăzni să priveşti dincolo de armură…
Regret că nu ţi-am spus că ceea ce preţuieşti tu mi se pare atât de minunat şi atât de frumos, încât aproape că măbucur că sunt unul dintre puţinii care au descoperit o asemenea comoară în sufletul tău. Nu îmi pot permite să îmi dau cu părerea cu privire la ce s-a întâmplat sau nu, dar ce am observat la tine mă face să cred că nu au fost multe persoane care să-ţi spună ceea ce ţi-am spus eu… despre tine. Şi nu aş putea să trec pe lângă oportunitatea de a te trage de mânecă şi a-ţi spune că eu merit dragostea ta, nu la modul că să-mi dai şi sufleţelul tău… ci la modul că merit să primesc dragostea unei persoane care are curajul să aprecieze pe cineva care ştie să se uite în oglindă… şi să înveţe din regretele trecutului.
Regret că nu am ales să exprim într-o manieră mai convingătoare că cine sunt nu este definit de comportamentul pe care l-am avut faţă de tine, şi că iubirea mea este una care îşi poate dirija afecţiunea doar asupra unei singure persoane la un moment dat, şi că am ales ca acea persoană să fii tu… pentru că meriţi.
Îmi pare rău pentru alegerea ta de a nu mă vedea, luată în detrimentul tuturor stărilor mai mult decât plăcute pe care ai puterea să alegi să le trăim împreună. Îmi pare rău că ai ales să te concentrzi asupra unei experienţe negative şi ai ales să o foloseşti ca obstacol pentru ceea ce ar putea să fie ceea ce aştepţi în dragoste…
Calea fricii şi calea iubirii
Îmi pare rău că ţie îţi pare rău pentru ceea ce tu consideri că există în viaţa mea ca suferinţă… Îmi pare rău că ai ales calea fricii în dragoste… este o cale care presupune condiţii, reguli… “dacă”, “trebuie”, răneşte, ignoră respectul (în primul rând pentru sine şi pentru propriile necesităţi, care pot fi chiar de… iubire adevărată!), este lipsită de amabilitate, ne face să ne pară rău pentru alţii, este agresivă, tristă, egoistă, judecă şi se simte vinovată, creează imagini în privinţa celorlaţi, implică dorinţa de a-l controla pe celălalt, blochează comunicarea, presupune lipsa dreptăţii, plata de mai multe ori pentru aceeaşi greşeală, implică milă (lipsă de respect+teamă). Aceasta este calea fricii. Aceasta este calea pe care mergi tu. Dar există şi o altă cale. Este calea iubirii. Care implică lipsa aşteptărilor (acestea sunt înlocuite de acceptarea celuilalt aşa cum este), a rănirilor, lipsa lui “dacă”, presupune respectul reciproc (în primul rând pentru sine), responsabilitatea, este plină de generozitate, este necondinţionată, plăteşte o singură dată pentru aceeaşi greşeală, face dreptate, este justă şi întotdeauna amabilă, lasă persoana aşa cum este, primeşte afecţiune ştiind că dragostea moare dacă nu o oferi, dacă nu e primită, calea dragostei înseamnă compasiune (iubire+respect reciproc). Aceasta este calea iubirii. Aceasta este calea pe care tu o eviţi.
Simona, iubirea altcuiva poate fi din toată inima şi dacă aceasta este altfel decât te aştepţi sau îţi doreşti… Iubirea are calitatea de a creşte atunci cand daruieşti şi de a se diminua cand o ţii doar pentru tine. Iar într-o bună zi, va muri de tot, iar sufletul tău va fi gol, pustiit, iar când vei auzi la liturghie răspunsul pe care Iisus Hristos i-l dă lui Petru când acesta vrea să se ducă să-şi îngraope tatăl, “Lasă morţii să-şi îngraope morţii”, va trece pe lângă sufletul tău, pentru că vei fi moartă pe dinăuntru… Dacă (mai ţii minte, calea fricii…) se va întâmpla aceasta, să ştii că tu vei fi fost responsabilă de aceasta…
