..want just everything…

But if I ain’t got you baby…even if you are so far away from me…Come closer..please..come closer

O secunda si totul este altfel, se modifica fiecare semnificatie.

Persoana din fata noastra este straina, sau prea cunoscuta, floarea este…prea departe de noi pentru a ii mirosi mireasma.

O statueta simpla sta in coltul parcului.  Toamna o imbraca in cele mai frumoase si mai calde culori ale vietii. Moartea insa e rece si, nemiscata, de valurile pline de dragoste ale Vantului Cald doreste un singur lucru: sa fie singura. Mii de mile despart fata copilului care plangand o mangaie pe piciorul drept si o intreaba de ce sta aici…singura.

Ea nu ii raspunde. Cruzimea tacerii este cel mai nemilos ucigas. Produce atatea siruri de inlantuiri incat Noapte isi ascunde nuferii pentru a ii lasa pe indragostitii care revin la acelasi lac sa ii caute…in tacere..inmarmuriti probabil de spatiul lasat de frunzele plutitoare.

Tocmai ti-am soptit: “Te iubesc”. Ma intrebi cand vreau sa iti arat?

- Tu stii macar ce inseamna sa iti bata ceva aici? Ma certi. Chiar in pieptul unde m-ai tinut momente intregi si m-ai facut atat de fericita? M-ai aparat de toate relele Pamantului, m-ai iubit cum …doar sufletul tau o poate exprima. De ce m-ai ales tocmai pe mine sa fiu “norocoasa acestei intamplari”? Cum ai putut sa privesti prin ochii mei si sa imi atingi cele mai sensibile frunze, care acum cad asupra pamantului uscat. Nicio planta nu creste aici din cauza ta! Ma alinti in continuare ca si cum de maine nu ar mai exista iubire. Stii ceva?  si pleca fara nici un cuvant.

Ii privesc silueta cum se indeparteaza de mine. As vrea sa o intorc din drum si sa o motolesc in bratele mele..de fapt bratele ei.

Ii simt buzele calde si atat de …jucause, pe care le-am vanat in prima noapte..in noaptea noastra…

Sunt un simplu orb, nu unul din cei norocosi, carora Dumnezeu le-a acordat privilegiul de a nu se mai confrunta cu lumea asta cruda. Ei sunt innobilati cu dorinta de a patrunde in aceasta viata la un alt nivel.

Sunt un orb al tainelor dragostei si al armoniei. Macar cei care nu vad, simt. Eu sunt doar o stana de piatra pe care vantul o alunga acum departe dintre cei vii. In parcuri oamenii sunt fericiti. Ies cu acele mici fiinte, recent aduse in lumea noastra reala. Prea reala pentru o dragoste asa cum mi-o imaginez.

Sunt simplu – piatra de sus pana jos. Soarele imi incalzeste ochii umezi de atatea cupluri fericite, de atati sortiti ai dragostei calai si inaltatori.

Ma bucur pentru voi, cei care aveti in piept dragostea care bate, care va avanta in nenumarate ore minunate impreuna cu jumatatea voastra.

Crezi ca ma plang?

Deloc.

Cerul este sus si zambeste in continuare. Tocmai am vorbit, tocmai m-ai sarutat de mii de ori. Ti-am simtit atingerea degetelor tale…hmmm…incredibil cat de mult a fost de cand ultima oara le plimbai pe spatele meu.

Mi-ai spus astazi sa fiu bun si sa arat lumii fericire prin a ma inalta.  Sunt sus.

Ma asteapta sa Il invoc. Stie ca viata mea…este stearpa fara El. Doar eu ca o stana de piatra stau aici, in coltul parcului.  Toamna ma imbraca in cele mai frumoase si mai calde culori ale vietii.  Moartea insa e rece si, nemiscata, de valurile pline de dragoste ale Vantului Cald doreste un singur lucru: sa fie singura. Mii de mile ma despart de fata copilului care plangand ma mangaie pe piciorul drept si ma intreaba de ce stau aici…singur…

Ce sa ii raspund? Sa fiu sarcastic?

This feel so crazy…We are so high my bay.

Let’s make love…I want to kiss you ..We just don’t care

Let’s go to the park
I wanna kiss you underneath the stars
Maybe we’ll go too far
We just don’t care
We just don’t care
We just don’t care.

You know I love it when you’re loving me
Sometimes it’s better when it’s publicly
I’m not ashamed I don’t care who sees
Us hugging and kissing; our love exhibition, oh.

We’ll rendezvous out on the fire escape
I’d like to set off an alarm today
The love emergency, don’t make me wait
Just follow I’ll lead you
I urgently need you, oh.

Let’s go to the park
I wanna kiss you underneath the stars
Maybe we’ll go too far
We just don’t care
We just don’t care
We just don’t –

Let’s make love, let’s go somewhere they might discover us
Let’s get lost in lust
We just don’t care
We just don’t care
We just don’t care.

I see you closing down the restaurant
Let’s sneak and do it when your boss is gone
Everybody’s leaving we’ll have some fun
Oh, maybe it’s wrong but you’re turning me on
Ohh, we’ll take a visit to your Mama’s house
Creep to the bedroom while your Mama’s out
Maybe she’ll hear it when we scream and shout
But we’ll keep it rocking until she comes knocking.

Let’s go to the park
I wanna kiss you underneath the stars
Maybe we’ll go too far
We just don’t care
We just don’t care
We just don’t –

Let’s make love, let’s go somewhere they might discover us.
Let’s get lost in lust
We just don’t care
We just don’t care
We just don’t care.

If we keep up all this fooling around
We’ll be the talk of the town
I’ll show the world all my love anytime
Let’s open the blinds
‘Cause we really don’t mind.

Oh, I don’t care about propriety
Let’s break the rules; ignore society
Maybe our neighbors like to spy, it’s true
So what if they watch when we do what we do, oh.

Let’s go to the park
I wanna kiss you underneath the stars
Maybe we’ll go too far
We just don’t care
We just don’t care
We just don’t –

Let’s make love, let’s go somewhere they might discover us.
Let’s get lost in lust
We just don’t care
We just don’t care
We just don’t care.

The Weepies – World Spins Madly On

ACTUL IV

Prieteni

            Vrei un prieten? Vrei să fim prieteni amicali? Un prieten adevărat stă jos, ca să te prindă, atunci când sari, mai degrabă decât să fie lângă tine atunci când sari. Şi, ca prieten amical, aş face asta cu oricare altă prietenă amicală de-a mea. Şi ca un asemenea prieten adevărat îţi spun următorul lucru: nu vrei să acorzi o şansă ideii de a fi împreună, dar dacă mergi pe calea fricii în viaţă, acest lucru te va distruge. Îţi va măcina sufletul, încet, încet, până la momentul în care sufletul tău va fi orb la ceea ce îţi poate oferi iubirea pe care de fapt o cauţi… Întreabă-l pe părintele tău duhovnic despre lucrurile pe care ţi le-am spus în scrisoarea asta… Simona, un prieten adevărat te ia de mână şi-ţi atinge inima. Îmi pare rău că nu m-ai lăsat să-ţi iau mîna în a mea… şi îţi mulţumesc totuşi că m-ai lăsat să îţi ating sufletul cu această scrisoare…

            Uneori, oamenii cei mai importanţi de care ai nevoie în clipele dificile în viaţă sunt mai puţin cei de la care ai nevoie să înveţi, sau care să-ţi dea răspunsuri, sau care să te sprijine moral sau practic, şi mai mult aceia care vor şi ştiu să asculte şi care acceptă să primească. Cum poate şti cineva să te asculte, şi să te accepte aşa cum eşti, dacă tu te temi să arăţi cine eşti?

            Şi mie mi-e frică…

            Mi-e frică… de faptul că nu ştiu dacă am insistat prea mult sau prea puţin… Mi-e frică să-mi deschid sufletul în acest fel către tine, pentru că bineînţeles că risc să fiu rănit… Dar iubirea presupune că este mai puternică decât suferinţa provocată de neîmpărtăşirea ei… Iubirea presupune curajul de a înfrunta frica, şi nu de a o ignora… Iubirea presupune curajul de a-i spune în faţă celuilalt ce crezi, şi ce simţi şi a înfrunta suferinţa care poate să vină odată cu dragostea… Sigur, suferinţa doare, dar dacă dragostea nu este suficient de puternică pentru a depăşi suferinţa, atunci va muri în timp… Aşa cum dragostea moare ucisă de oricare din armele redutabile care se găsesc pe calea fricii… Dragostea pe care o simt faţă de tine se va duce în altă parte, dacă nu o vei primi. Dragostea poate să vină şi în altă formă decât te aştepţi… Sigur, voi continua să ţin la tine, aşa cum continui să ţin şi la alte persoane care au ales să meargă pe calea dragostei alături de altcineva (lucru care mă face să mă bucur pentru ele), şi aşa cum continui să ţin şi la alte persoane, care au ales să meargă pe calea fricii…. dar nu voi mai putea să-mi exprim afecţiunea faţă de tine, pentru că tu vei fi ales să nu mă laşi să fac aceasta. Şi poate am să-ţi dau şi ţie un bileţel pe care să scrie „te iubesc”, pe care îl vei citi în timp ce vei lua autobuzul pe calea fricii…

            Mă tem pentru faptul că până la urmă, dacă de 10 ani spui că „încerci” să îţi rezolvi problema, de fapt reuşeşti să încerci şi reuşeşti să dai greş… şi după atâta literatură în psihologie cât zici că ai citit, ar trebui să ştii că „a încerca” este un cuvând care îţi oferă posibilitatea să dai greş… Mă tem că nu ai voinţa de a te schimba spre a fi aşa cum spui că doreşti să fii… muncitoare, performantă… mă tem că m-am îndrăgostit de o himeră, care de fapt nu este Simona şi nu va fi niciodată, pentru că îţi este prea bine în zona de confort şi că de fapt într-o relaţie, vei fi o persoană care alege ca frica să domine curajul, sub diverse forme, şi nu curajul să domine frica… Dacă vrei să obţii controlul asupra vieţii tale, obţine controlul asupra a ceea ce simţi, gândeşti şi asupra modului în care alegi să pui în aplicare ce citeşti şi ce înveţi de la ceilalţi.

            Mi-e frică de faptul că iubirea nu va fi de ajuns. Mi-e frică de faptul că vei alege să te gândeşti prea mult în loc să acţionezi după ce vei citi această scrisoare, dar sper ca reacţia ta să fie ca, cititnd aceste rânduri, să îţi dai seama, din ce în ce mai mult, cu fiecare cuvânt pe care îl citeşti, cât de mult te iubesc,pe tine, aşa cum eşti, cu toate lucrurile pe care le cunosc despre tine, şi că tu ai puterea de a alege modul în care vei folosi toate aceste emoţii pe care le trăieşti în timp ce citeşti această scrisoare.    

            Mă tem că nu îţi vei da seama că de fapt există o inteţie pozitivă în spatele fiecărui comportament, chiar dacă nu ne dăm seama de aceasta din prima, iar intenţia mea este să îţi ofer dragostea pe care o meriţi şi pe care ţi-o doreşti, dacă vei dori să alegi aceasta… Mă tem că nu vei reuşi să depăşeşti senzaţia pe care ai avut-o când ţi-am spus prima oară că te iubesc, şi nu vei reuşi, la o anliză mai atentă, de fapt, să îţi dai seama cum acea senzaţie pe care ai avut-o se poate modifica, astfel încât să devii conştientă de beneficiile pe care le vei avea acceptând iubirea mea şi înţelegând cum acordându-mi o şansă îţi oferi o şansă spre fericire, iar sufletului tău îi oferi posibilitatea să încolţească dragostea pe care tânjeşte să o trăiască din toată inima pentru acel cineva special care poate stârni pasiunea pe care o simţi tot mai puternic…

            Mă tem că nu vei reuşi să realizezi toate acestea. Cum îi vei putea spune sufletului tău, pe patul de moarte: „NU te-am ascultat, mi-a fost frică”… sau poate îi vei spune: „cât mă bucur că în acel moment am realizat ceva ce mi-a schimbat viaţa?”. Vezi tu, Simona, poate că fiecăruia dintre noi i-a fost dat să schimbe cumva viaţa celuilalt… Doresc să folosesc inspiraţia pe care mi-o dă ceea ce simt pentru tine în realizarea lucrurilor pe care deja am început să o realizez în misiunea mea de a „deştepta” conştiinţe adormite…

            „Cine nu ştie şi nu ştie că nu ştie, e adormit, trezeşte-l; Cine nu ştie şi ştie că nu ştie, e învăţăcel, ajută-l; Cine ştie şi ştie că ştie, e învăţat, însoţeşte-l; Cine ştie şi nu ştie că ştie, e înţelept, urmează-l!” (proverb chinezesc, sau indian, după unele surse).

            Singurul mod în care te pot ajuta fără să mă contactezi este să-mi citeşti articolele pe care le scriu pe damaideparte.ro la secţiunile „psihologie practică” (seria stima de sine), respectiv „persuasiune” (seria „comunicare persuasivă şi negociere psihologică”). Am să te trec, de asemenea, în lista pentru newsletterul pe care îl voi creea şi îţi voi trimite periodic mesaje, ţie şi întregii liste de abonaţi… Tu decizi ce şi cât vei folosi din ceea ce îţi ofer şi accepţi să primeşti…

            Cum te iubesc…

            Te iubesc aşa cum îţi doreşti să fii iubită, necondiţionat, pentru toată persoana ta, cu toate fricile pe care le ai, cu toate lucrurile care îţi plac şi care nu-ţi plac la tine şi nu aştept nimic de la tine… nici un răspuns. Singurul răspuns care contează şi pe care îl dai va fi în faţa sufletului tău, şi în faţa conştiinţei tale…Te iubesc indiferent de ceea ce alegi să faci cu dragostea mea, să o primeşti, sau să o respingi… La un moment dat, un prieten mi-a explicat controlul pe care oricine îl poate avea asupra situaţiei în care se află prin abordarea lucrurilor într-o manieră obiectivă, detaşată. Şi, luând o alegere într-o mână, şi cealaltă alegere în cealaltă mână, poţi să te uiţi la fiecare dintre ele, detaşat, observând beneficiile şi costurile în fiecare din situaţii şi poţi să o alegi pe aceea care ţi se pare cel mai potrivită cu ceea ce este corect să alegi în viaţa ta, pe termen lung şi.. dându-ţi seama că, indiferent ce alegere iei, tu, Simona, eşti OK, şi eşti minunată, şi frumoasă, şi unică… indiferent ce alegi să faci, indiferent de modul în care alegi să fii minunată şi (foarte) frumoasă… la suflet… te iubesc… aşa cum eşti tu… şi aşa cum alegi să devii… sau să rămâi. Şi sper ca şi tu să te iubeşti aşa, indiferent de alegerile pe care le iei.Prieteni

            Vrei un prieten? Vrei să fim prieteni amicali? Un prieten adevărat stă jos, ca să te prindă, atunci când sari, mai degrabă decât să fie lângă tine atunci când sari. Şi, ca prieten amical, aş face asta cu oricare altă prietenă amicală de-a mea. Şi ca un asemenea prieten adevărat îţi spun următorul lucru: nu vrei să acorzi o şansă ideii de a fi împreună, dar dacă mergi pe calea fricii în viaţă, acest lucru te va distruge. Îţi va măcina sufletul, încet, încet, până la momentul în care sufletul tău va fi orb la ceea ce îţi poate oferi iubirea pe care de fapt o cauţi… Întreabă-l pe părintele tău duhovnic despre lucrurile pe care ţi le-am spus în scrisoarea asta… Simona, un prieten adevărat te ia de mână şi-ţi atinge inima. Îmi pare rău că nu m-ai lăsat să-ţi iau mîna în a mea… şi îţi mulţumesc totuşi că m-ai lăsat să îţi ating sufletul cu această scrisoare…

            Uneori, oamenii cei mai importanţi de care ai nevoie în clipele dificile în viaţă sunt mai puţin cei de la care ai nevoie să înveţi, sau care să-ţi dea răspunsuri, sau care să te sprijine moral sau practic, şi mai mult aceia care vor şi ştiu să asculte şi care acceptă să primească. Cum poate şti cineva să te asculte, şi să te accepte aşa cum eşti, dacă tu te temi să arăţi cine eşti?

            Şi mie mi-e frică…

            Mi-e frică… de faptul că nu ştiu dacă am insistat prea mult sau prea puţin… Mi-e frică să-mi deschid sufletul în acest fel către tine, pentru că bineînţeles că risc să fiu rănit… Dar iubirea presupune că este mai puternică decât suferinţa provocată de neîmpărtăşirea ei… Iubirea presupune curajul de a înfrunta frica, şi nu de a o ignora… Iubirea presupune curajul de a-i spune în faţă celuilalt ce crezi, şi ce simţi şi a înfrunta suferinţa care poate să vină odată cu dragostea… Sigur, suferinţa doare, dar dacă dragostea nu este suficient de puternică pentru a depăşi suferinţa, atunci va muri în timp… Aşa cum dragostea moare ucisă de oricare din armele redutabile care se găsesc pe calea fricii… Dragostea pe care o simt faţă de tine se va duce în altă parte, dacă nu o vei primi. Dragostea poate să vină şi în altă formă decât te aştepţi… Sigur, voi continua să ţin la tine, aşa cum continui să ţin şi la alte persoane care au ales să meargă pe calea dragostei alături de altcineva (lucru care mă face să mă bucur pentru ele), şi aşa cum continui să ţin şi la alte persoane, care au ales să meargă pe calea fricii…. dar nu voi mai putea să-mi exprim afecţiunea faţă de tine, pentru că tu vei fi ales să nu mă laşi să fac aceasta. Şi poate am să-ţi dau şi ţie un bileţel pe care să scrie „te iubesc”, pe care îl vei citi în timp ce vei lua autobuzul pe calea fricii…

            Mă tem pentru faptul că până la urmă, dacă de 10 ani spui că „încerci” să îţi rezolvi problema, de fapt reuşeşti să încerci şi reuşeşti să dai greş… şi după atâta literatură în psihologie cât zici că ai citit, ar trebui să ştii că „a încerca” este un cuvând care îţi oferă posibilitatea să dai greş… Mă tem că nu ai voinţa de a te schimba spre a fi aşa cum spui că doreşti să fii… muncitoare, performantă… mă tem că m-am îndrăgostit de o himeră, care de fapt nu este Simona şi nu va fi niciodată, pentru că îţi este prea bine în zona de confort şi că de fapt într-o relaţie, vei fi o persoană care alege ca frica să domine curajul, sub diverse forme, şi nu curajul să domine frica… Dacă vrei să obţii controlul asupra vieţii tale, obţine controlul asupra a ceea ce simţi, gândeşti şi asupra modului în care alegi să pui în aplicare ce citeşti şi ce înveţi de la ceilalţi.

            Mi-e frică de faptul că iubirea nu va fi de ajuns. Mi-e frică de faptul că vei alege să te gândeşti prea mult în loc să acţionezi după ce vei citi această scrisoare, dar sper ca reacţia ta să fie ca, cititnd aceste rânduri, să îţi dai seama, din ce în ce mai mult, cu fiecare cuvânt pe care îl citeşti, cât de mult te iubesc,pe tine, aşa cum eşti, cu toate lucrurile pe care le cunosc despre tine, şi că tu ai puterea de a alege modul în care vei folosi toate aceste emoţii pe care le trăieşti în timp ce citeşti această scrisoare.    

            Mă tem că nu îţi vei da seama că de fapt există o inteţie pozitivă în spatele fiecărui comportament, chiar dacă nu ne dăm seama de aceasta din prima, iar intenţia mea este să îţi ofer dragostea pe care o meriţi şi pe care ţi-o doreşti, dacă vei dori să alegi aceasta… Mă tem că nu vei reuşi să depăşeşti senzaţia pe care ai avut-o când ţi-am spus prima oară că te iubesc, şi nu vei reuşi, la o anliză mai atentă, de fapt, să îţi dai seama cum acea senzaţie pe care ai avut-o se poate modifica, astfel încât să devii conştientă de beneficiile pe care le vei avea acceptând iubirea mea şi înţelegând cum acordându-mi o şansă îţi oferi o şansă spre fericire, iar sufletului tău îi oferi posibilitatea să încolţească dragostea pe care tânjeşte să o trăiască din toată inima pentru acel cineva special care poate stârni pasiunea pe care o simţi tot mai puternic…

            Mă tem că nu vei reuşi să realizezi toate acestea. Cum îi vei putea spune sufletului tău, pe patul de moarte: „NU te-am ascultat, mi-a fost frică”… sau poate îi vei spune: „cât mă bucur că în acel moment am realizat ceva ce mi-a schimbat viaţa?”. Vezi tu, Simona, poate că fiecăruia dintre noi i-a fost dat să schimbe cumva viaţa celuilalt… Doresc să folosesc inspiraţia pe care mi-o dă ceea ce simt pentru tine în realizarea lucrurilor pe care deja am început să o realizez în misiunea mea de a „deştepta” conştiinţe adormite…

            „Cine nu ştie şi nu ştie că nu ştie, e adormit, trezeşte-l; Cine nu ştie şi ştie că nu ştie, e învăţăcel, ajută-l; Cine ştie şi ştie că ştie, e învăţat, însoţeşte-l; Cine ştie şi nu ştie că ştie, e înţelept, urmează-l!” (proverb chinezesc, sau indian, după unele surse).

            Singurul mod în care te pot ajuta fără să mă contactezi este să-mi citeşti articolele pe care le scriu pe damaideparte.ro la secţiunile „psihologie practică” (seria stima de sine), respectiv „persuasiune” (seria „comunicare persuasivă şi negociere psihologică”). Am să te trec, de asemenea, în lista pentru newsletterul pe care îl voi creea şi îţi voi trimite periodic mesaje, ţie şi întregii liste de abonaţi… Tu decizi ce şi cât vei folosi din ceea ce îţi ofer şi accepţi să primeşti…

            Cum te iubesc…

            Te iubesc aşa cum îţi doreşti să fii iubită, necondiţionat, pentru toată persoana ta, cu toate fricile pe care le ai, cu toate lucrurile care îţi plac şi care nu-ţi plac la tine şi nu aştept nimic de la tine… nici un răspuns. Singurul răspuns care contează şi pe care îl dai va fi în faţa sufletului tău, şi în faţa conştiinţei tale…Te iubesc indiferent de ceea ce alegi să faci cu dragostea mea, să o primeşti, sau să o respingi… La un moment dat, un prieten mi-a explicat controlul pe care oricine îl poate avea asupra situaţiei în care se află prin abordarea lucrurilor într-o manieră obiectivă, detaşată. Şi, luând o alegere într-o mână, şi cealaltă alegere în cealaltă mână, poţi să te uiţi la fiecare dintre ele, detaşat, observând beneficiile şi costurile în fiecare din situaţii şi poţi să o alegi pe aceea care ţi se pare cel mai potrivită cu ceea ce este corect să alegi în viaţa ta, pe termen lung şi.. dându-ţi seama că, indiferent ce alegere iei, tu, Simona, eşti OK, şi eşti minunată, şi frumoasă, şi unică… indiferent ce alegi să faci, indiferent de modul în care alegi să fii minunată şi (foarte) frumoasă… la suflet… te iubesc… aşa cum eşti tu… şi aşa cum alegi să devii… sau să rămâi. Şi sper ca şi tu să te iubeşti aşa, indiferent de alegerile pe care le iei.

Ce regret cel mai mult…

            La un moment dat, acum vreun an am făcut o listă cu lucrurile pe care le regretam din ultimii 2 ani… Mi-am dat seama că majoritatea începau cu “mă bucur că nu am renunţat la timp să…”. Spunându-i asta asistentei mele, mi-a spus: “Nu-ţi dai seama că \asta e extraordinar? Sunt atâţia oameni care regretă lucruri pe care nu au avut îndrăzneala să le facă, dar tu regreţi tocmai faptul că ai făcut prea multe. Nu cred că e cazul să-ţi pară rău de asta” şi, gândindu-mă o vreme, mi-am dat seama că… are dreptate! Atunci când vei muri, ce îţi doreşti să fi regretat? Lucrurile pe care nu ai îndrăznit să le faci, sau lucrurile pe care ai încercat să le faci, dar nu ţi-au reuşit?

            Dacă ar fi să regret ceva, ar fi faptul că nu am luat şi aplicat anumite decizii mai devreme, pierzând astfel oportunităţi de care trebuia să mă folosesc, raportându-mă la ceea ce declarasem că îmi doresc…

            Regret că atunci când au fost anumite persoane care mi-au spus că greşesc, nu le-am acordat atenţie, ci am insistat să fac eu propriile mele greşeli din care să învăţ. Mai regret multe lucruri, dacă vrei să mă cunoşti dincolo de CV-ul străluctor (de gol în a reflecta cine sunt eu cu adevărat), te invit să o faci accesând prezentarea powerpoint de la www…. (în format powerpoint are şi sunet) sau la sau în numărul din iunie al “PA”. Sunt convins că vei reuşi să foloseşti unele din acele lucruri pe care le-am învăţat şi eu, înainte de a te lovi şi tu de unele din ele în viaţă… Te invit, de asemenea, si să accesezi prezentarea .

            Regret că nu te-am sărutat imediat ce ţi-am spus că te iubesc, pentru că îmi doream atât de mult să o fac… iată un lucru pe care regret că nu l-am făcut… pentru că am socotit mai important să respect ceea ce tu conştient mi-ai cerut, fără să ţii cont că amândoi eram într-o stare foarte emoţională…

            Regret că am lăsat atâta timp să treacă până să îţi scriu şi că nu mia-m făcut timp cât o ajutam pe mama să renoveze apartamentul (care a durat de când m-am întors de la Bucureşti, până acum o săptămână)… 

            Regret că nu am petrecut mai mult timp împreună… Îmi pare atât de rău că, deşi mi-aş fi dorit să vin în seara aceea la karaoke, când m-ai întrebat de ce nu vin şi eu cu voi… Aş fi suportat fumul acela şi localul ştiind că erai şi tu acolo… Dar nu am vrut ca tu să-ţi dai seama de ceea ce simţeam pentru tine… cel puţin, nu înainte să mă achit de datoria profesională pe care eram convins că nu aş fi avut cum să o mai fac dacă îţi dădeai seama ce simţeam de fapt. Pe măsură ce îmi spuneai despre mine, îmi dădeam seama că emoţiile pe care le trăiam deveneau tot mai puternice… şi încercam să le ascund, aşa cum faci şi tu… te ascunzi pe tine, cea care nu îţi dai voie să fii, pentru că ţi-e teamă ca ceilaţi să nu-şi dea seama… (cât de minunată eşti)

            Regret că nu mi-am dat seama mai devreme că cine eşti reflectă atâta frumuseţe, încât trebuie să mă abţin să nu plâng când mă gândesc la asta… Regret că nu ţi-am spus, Simona, că poate eu aş putea să fiu aproape de acel “cavaler în armură strălucitoare” pe care ţi-l doreşti… dacă ai dechide ochii şi ai îndrăzni să priveşti dincolo de armură…

            Regret că nu ţi-am spus că ceea ce preţuieşti tu mi se pare atât de minunat şi atât de frumos, încât aproape că măbucur că sunt unul dintre puţinii care au descoperit o asemenea comoară în sufletul tău. Nu îmi pot permite să îmi dau cu părerea cu privire la ce s-a întâmplat sau nu, dar ce am observat la tine mă face să cred că nu au fost multe persoane care să-ţi spună ceea ce ţi-am spus eu… despre tine.  Şi nu aş putea să trec pe lângă oportunitatea de a te trage de mânecă şi a-ţi spune că eu merit dragostea ta, nu la modul că să-mi dai şi sufleţelul tău… ci la modul că merit să primesc dragostea unei persoane care are curajul să aprecieze pe cineva care ştie să se uite în oglindă… şi să înveţe din regretele trecutului.

            Regret că nu am ales să exprim într-o manieră mai convingătoare că cine sunt nu este definit de comportamentul pe care l-am avut faţă de tine, şi că iubirea mea este una care îşi poate dirija afecţiunea doar asupra unei singure persoane la un moment dat, şi că am ales ca acea persoană să fii tu… pentru că meriţi.

            Îmi pare rău pentru alegerea ta de a nu mă vedea, luată în detrimentul tuturor stărilor mai mult decât plăcute pe care ai puterea să alegi să le trăim împreună. Îmi pare rău că ai ales să te concentrzi asupra unei experienţe negative şi ai ales să o foloseşti ca obstacol pentru ceea ce ar putea să fie ceea ce aştepţi în dragoste…

            Calea fricii şi calea iubirii

            Îmi pare rău că ţie îţi pare rău pentru ceea ce tu consideri că există în viaţa mea ca suferinţă… Îmi pare rău că ai ales calea fricii în dragoste… este o cale care presupune condiţii, reguli… “dacă”, “trebuie”, răneşte, ignoră respectul (în primul rând pentru sine şi pentru propriile necesităţi, care pot fi chiar de… iubire adevărată!), este lipsită de amabilitate, ne face să ne pară rău pentru alţii, este agresivă, tristă, egoistă, judecă şi se simte vinovată, creează imagini în privinţa celorlaţi, implică dorinţa de a-l controla pe celălalt, blochează comunicarea, presupune lipsa dreptăţii, plata de mai multe ori pentru aceeaşi greşeală, implică milă (lipsă de respect+teamă). Aceasta este calea fricii. Aceasta este calea pe care mergi tu. Dar există şi o altă cale. Este calea iubirii. Care implică lipsa aşteptărilor (acestea sunt înlocuite de acceptarea celuilalt aşa cum este), a rănirilor, lipsa lui “dacă”, presupune respectul reciproc (în primul rând pentru sine), responsabilitatea, este plină de generozitate, este necondinţionată, plăteşte o singură dată pentru aceeaşi greşeală, face dreptate, este justă şi întotdeauna amabilă, lasă persoana aşa cum este, primeşte afecţiune ştiind că dragostea moare dacă nu o oferi, dacă nu e primită, calea dragostei înseamnă compasiune (iubire+respect reciproc). Aceasta este calea iubirii. Aceasta este calea pe care tu o eviţi.

            Simona, iubirea altcuiva poate fi din toată inima şi dacă aceasta este altfel decât te aştepţi sau îţi doreşti… Iubirea are calitatea de a creşte atunci cand daruieşti şi de a se diminua cand o ţii doar pentru tine. Iar într-o bună zi, va muri de tot, iar sufletul tău va fi gol, pustiit, iar când vei auzi la liturghie răspunsul pe care Iisus Hristos i-l dă lui Petru când acesta vrea să se ducă să-şi îngraope tatăl, “Lasă morţii să-şi îngraope morţii”, va trece pe lângă sufletul tău, pentru că vei fi moartă pe dinăuntru… Dacă (mai ţii minte, calea fricii…) se va întâmpla aceasta, să ştii că tu vei fi fost responsabilă de aceasta…

Cele două feţe ale monedei

            Gândindu-mă cu atenţie la persoana care eşti, aşa cum ţi-am făcut interpretarea valorilor şi cea grafologică, m-am întrebat… dare m-am îndrăgostit eu cu adevărat de tine sau de cine îţi doreşti şi tu, şi eu, să devii? Da, Simona, te ghidezi după aspiraţie, pasiune şi modestie. Ai ca repere în viaţă moralitatea, ordinea, stabilitatea, realismul şi conştientizarea. Nişte valori absolut minunate. Mă simt cu adevărat onorat că te-am cunoscut şi mă simt mândru că sunt îndrăgostit de tine. Aceasta este o faţă a monedei, care este adevărată. Este ceva care te caracterizează.

            Şi, la fel de adevărate sunt şi următoarele lucruri, după cum a rezultat din interpretările profilurilor şi discuţiile avute pe marginea lor: te temi de viaţă; te temi să fii cine îţi doreşti pentru că te temi că ceilalţi îi vor da un feed-back neplăcut; îţi doreşti cu disperare să fii cineva care te reţine să fii; te mulţumeşti cu mult mai puţin decât ştii că poţi obţine şi trebuie să ai, după aşteptările tale de performanţă, în a avea, a fi şi a face; stai şi analizezi o veşnicie până iei o decizie şi apoi mai aşteapţi o veşnicie până să o pui în aplicare, în aşa fel încât orice şansă sau oportunitate s-ar putea ivi pentru fericirea ta să treacă pe lângă; poţi fi posesivă, dorind să-ţi controleze partenerul de frica de a nu fi rănită; cauţi relaţii care să te rănească şi să-ţi confirme astfel impresiile asupra aşteptărilor pe care le ai de la un băiat; eşti neîncrezătoare, te deschizi greu şi eşti suspicioasă şi susceptibilă în comunicarea cu ceilalţi; ai nevoie de validare din partea celorlalţi şi îi foloseşti ca mijloc de control şi verificare a performanţelor tale, care nu vor apărea atâta vreme cât nu reuşeşti să ierţi acea parte perfecţionistă din tine şi să te detaşezi, acceptându-te pe tine, aşa cum eşti; trăieşti o viaţă între limitele impuse de ceilalţi, între nişte graniţe ale conformismului care îţi elimină orice posibilitate de a fi vreodată fericită, aşa cum ştii că de fapt meriţi să fii, în adâncul sufletului tău… Aceasta este o altă faţetă a monedei. Şi asta este iarăşi adevărat.

            Ei bine, această scrisoare are şi menirea de a te face să înţelegi, cum pe măsură ce conştinetizezi acestea la un nivel mai profund al înţelegerii de care eşti capabilă, ai controlul asupra ta de a te opri să mai crezi despre tine lucrurile care te împiedică să obţii ceea ce meriţi. Simona, meriţi să fii iubită. Tu eşti OK, indiferent de ceea ce aleg unii sau alţii să considere despre tine. Pe măsură ce, fie te gândeşti că meriţi, fie te gândeşti că nu meriţi să fii iubită, îţi dai seama şi accepţi tot mai mult, chiar cu fiecare cuvând din această frază pe care îl citeşti şi care ţi se întipăreşte în minte până la nivelul cel mai adânc al subconştientului, că tu, Simona, eşti o persoană minunată, frumoasă şi unică. Aşa cum eşti tu. Cu toate lucrurile care îţi plac şi care nu-ţi plac. Cu toate lucrurile care altora poate le plac sau nu le plac. Tu, Simona, ai libertatea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu de a realiza cu viaţa ta ceea ce ştii că eşti datoare în primul rând faţă de sufletul tău să faci, inclusiv să fii fericită, alături de cine îţi doreşti tu, fie că te opreşti şi îţi dai seama că este foarte probabil ca eu să fiu acea persoană, sau nu. Ai libertatea şi ai dreptul de a-ţi păstra libertate prin deciziile pe care le iei. Numai că libertatea rămâne libertate dacă o protejezi prin deciziile pe care le iei, pentru că libertate poate conţine mijloacele pentru suprimarea acesteia, şi vai de cei care o folosesc în acest sens! Îţi poţi imagina cum viaţa ta ar putea fi mult mai aproape de valorile care ştii că sunt importante pentru tine… performanţă, control, stabilitate, realism… conştientizare… chiar din momentul din care ai înceta să acţionezi în moduri în care îţi limitează libertatea şi ai începe, chiar din acest moment să trăieşti aşa cum ştii că meriţi să trăieşti şi aşa cum de fapt, îţi doreşti cu adevărat… pentru că, în adâncul sufletului tău, cum e normal, trebuie să trăieşti aşa cum îţi dictează conştiinţa, păstrându-ţi concretitudinea şi specificitatea!

            La tine, am constatat lucruri absolut minunate, şi nu reuşeam să-mi explic cum nu se reflectă asta în CV. Poate că este din cauza modestiei. Dar am găsit şi o altă explicaţie: în tine există două laturi diferite: cea care îţi doreşti să fii şi cea care se deme să devină cine încă nu este. Şi nici una din aceste părţi nu este fericită.

            De ce prezenţa ta este o scuză ca să (te?) iubesc…

            În dimineaţa aia de vineri 13, ţi-am plasat o mare greutate pe umeri: aceea de a fi prezentă la dificultatea mea de exprimare a sentimentelor. Ceea ce te-a făcut să te simţi într-o manieră neplăcută. Care este dreptul tău. Aşa cum este şi în puterea ta să schimbi ceea ce simţi. Ceea ce simţim sunt lucruri  pe care alegem să le simţim, şi pe care le putem controla. Dar ţie îţi este dificil să controlezi aceasta, tu eşti mai preocupată de a controla ceea ce nu poţi să controlezi… Şi bineînţeles, este important pentru tine să-mi spui cum alegi să nu poţi să controlezi ceea ce simţi, pare pur şi simplu ceva care ţi se întâmplă, care pare în afara controlului tău. Gândeşte-te puţin: ce ţi-a adus modul în care alegeai să simţi până acum? Opreşte-te puţin şi analizează. Analizează imaginile pe care le vezi, ceea ce auzi, ceea ce simţi în adâncul sufletului tău, ceea ce are sens şi ceea ce pare să nu aibă sens… Bineînţeles, că au fost, atunci, nişte beneficii. Dar.. erau acelea pe care ţi le doreai cu adevărat pentru a fi fericită? Oare ai învăţat tu, Simona, să te iubeşti pe tine pe deplin? Pentru că dacă nu te accepţi pe tine, aşa cum eşti, pentru cine eşti, aşa, OK, minunată, frumoasă şi unică în felul tău, indiferent de deciziile pe care le iei sau de părerile celorlalţi asupra ta, cum te poţi aştepta ca altcineva să te accepte şi să te iubească? Pe care parte din tine să o iubească: cea care te reţine să fii cine îţi doreşti să fii sau cea care nu este? Imaginează-ţi puţin.. priveşte-te din exterior, cum ar  simţi şi cum ar acţiona, în iubire, Simona care îţi doreşti să fii pentru a obţine ceea ce îşi doreşte, ce anume îi place la asta şi dă-ţi seama cum aceată imagine poate fi mai mare şi mai mare, şi mai aproape de tine… Acum dă-ţi seama cum Simona, cea pe care o vezi din exterior, reuşeşte să-şi controleze emoţiile şi acţiunile în aşa fel încât să obţină ceea ce îşi doreşte, fiind conştientă că nu putem să-i controlăm sau să-i schimbăm pe ceilalţi… Acum păstrează în minte ideea că aceasta este Simona care chiar reuşeşte să fie cine îşi doreşte, lăsând deplin la o parte ideile de genul “de 10 ani încerc să mă schimb şi nimic din ceea ce  citesc în cărţi nu mă ajută”, este vorba despre Simona care acţionează. Bineînţeles, folosindu-şi capacitatea de cunoaştere a oamenilor, realismul şi controlul emoţiilor.

            Oare aş vrea să fiu eu lângă acea Simona privind a doua faţetă a moedei despre care vorbeam? Da. Ştii ce mă face să răspund astfel? Pentru că în sufletul tău încă mai există dorinţa de schimbare, chiar dacă, pe măsură ce citeşti această scrisoare, îţi dai seama cu fiecare paragraf că această schimbare va fi una majoră şi poate pe locuri dificilă… dar cu paşi mici, şi repizi, îţi dai seama cum eu îţi sunt alături în această călătorie şi mă simt mândru că tocmai eu sunt acela căruia îi acorzi prvilegiul de a-ţi arăta, pentru început, prin aceste idei, anumite lucruri pe care tu le cunoşti şi pe care, cu cât le analizezi mai bine, cu atât mai repede, natural şi, bineînţeles, aplicabil, ţi se pare să alegi să schimbi, pentru a fi aşa cum de fapt încă nu te laşi să fii. Iar pe măsură ce te gândeşti la schimbările care deja au început să aibă loc chiar şi în subconştientul tău,a cels chimbări care îţi vor aduce lucrurile pe care tu ştii că le poţi controla spre a obţine acele lucruri care sunt importante pentru tine.

            Pe de altă parte (luând şi latura mai tranşantă în considerare, la fel de necesară, realistă şi vindecătoare, încât te face să înţelegi, interiorizezi şi să acţionezi în consecinţă), te temi de o situaţie neplăcută, te temi să discuţi faţă în faţă cu mine despre sentimente şi îl iei pe “e dreptul meu” în braţe. Oare nu cumva e dreptul tău şi să te pui în situaţii care te vor ajuta să-ţi dezvolţi abilităţi pe care le vei putea folosi în momente dificiele în viitor? Nu prea ai chef să te muţi din Timişoara, de exemplu… Nici nu te vei mişca de nicăieri dacă nu ieşi odată din zona de confort. Ce crezi, că am să-ţi spun, chiar şi în calitatea de prieten amical, “măi, măi, draga de tine, rămâi acolo unde este frumos şi cald?”. Nu am să fac asta. În schimb, am să-ţi dau un şut, dacă asta te va ajuta să te mobilizei pentru a realiza performanţa pe care şi-o doreşti teoretic şi am să-ţi zic: “Wake the fuck up! Revino la realitate!”. Performanţa nu se obţine stând şi făcând ce şi cum ai chef.

            Şi, bineînţeles, este foarte confortabil să alegi să eviţi o situaţie care nu corespunde cu gradul de confort cu care eşti obişnuită… cum ar fi ca cineva să-ţi spună în faţă că te iubeşte, şi pentru ce anume te iubeşte, şi cum îţi oferă dragostea pe care de fapt ştii că o meriţi, chiar dacă atunci ai ales să nu o împărtăşeşti… Este dreptul tău în viaţă să te privezi de prezenţa unei persoane care să te cunoscă şi să te iubească, aşa cum eşti tu şi să ţi-o spună deschis. Nu, asta e prea inacceptabil… A fost mai acceptabil, în schimb să fii alături de cineva în jurul căruia oricum ştii că “roiesc fetele şi nu e prea serios”, probabil pentru că te făcea să te simţi mai bine… Ei bine, dragă Simona, am o veste pentru tine… Dragostea câteodată nu este decât o oglindă… iar dacă ceea ce simt pentru tine oglindeşte ceea ce tu nu eşti dispusă să priveşti la tine însăţi, conştientizarea zonelor în care ai nevoie să aspiri pentru a atinge performanţa, şi care să te facă să tresari atunci când îşi spune “te iubesc”, atunci… tu alegi dacă vrei să duci sau nu această cruce… Gândeşte-te că dacă ar exista un motiv, un scop pentru care ne-am întâlnit, care este mai mare decât noi, acesta ar putea fi să înveţi să accepţi că ceea ce-ţi doreşti, poate că nu vine întotdeauna în modul în care-ţi doreşti.

            Nu te-am ajutat cu NLP aşa cum aş fi putut, pentru că am ales să trăiesc atunci ceea ce ştiu că meriţi să primeşti ca afecţiune, pentru că sunt convins că ceea ce simt pentru tine poate să te ajute mai mult decât ceea ce aş fi lucrat ca şi tehnică de schimbare în acel context.